Articolul acesta este făcut cam după rețeta clasică a ”blogărului” român. Acesta pune un titlu incitant, gen ”Aflați prin ce întâmplare terifiantă a trecut un sportiv celebru”. La sfârșitul unui articol, scris de obicei înfiorător de prost, afli că ”sportivul celebru” era cât pe ce să își piardă bagajele la aeroport (dar nu le-a pierdut el ci altcineva care se afla pe lângă el în avion și că putea să le piardă el dacă nu le pierdea altul dar a avut noroc că le-a pierdut altul că altfel le pierdea el și dacă le pierdea el nu le pierdea altul).

Țin să fac o precizare, pentru a nu risca să jignesc pe cineva. Mai sus nu mă refer la bloggeri serioși, profesioniști ci la cei care nu au nici o legătură cu activitatea de creare de bloguri ci doar ocupă spațiul virtual cu tot felul de prostii. De aceea i-am numit blogări, pentru a nu apărea confuzii.

Cam așa am făcut și eu. Am pus un titlu incitant, vă voi plictisi cu diverse date mai tehnice, definiții și calcule plictisitoare trei sferturi de articol și la sfârșit…. Vedeți voi dacă le-a pierdut altul.

Am procedat astfel deoarece voi vorbi în articol despre certificatele energetice, despre clasele energetice, despre cum trebuie citite acestea și, mai ales de ce este important să știm să le ”citim”. Este util să înțelegeți bine subiectul așa că trebuia să vă atrag cumva în joc.

Cu riscul de a spulbera suspansul, să știți că la capătul de jos al articolului (spre deosebire de blogărul nostru) chiar vorbesc despre ceea ce scrie în titlu. 

Sunt convins că pentru mulți certificatele energetice sunt doar niște ”hârtii” cerute de stat, hârtii care nu au nici o semnificație sau importanță.

Însă au o semnificație deosebit de importantă.

În țările evoluate, și din punct de vedere al eficienței energetice a caselor, contează enorm. Clasa energetică dictează, în mare măsură, prețul cu care se vinde o clădire.

În Franța dacă o clădire de clasă energetică A se vinde cu 200.000 euro, alta, identică, din aceiași zonă, dar de clasă D se va vinde cu 130 – 140.000 euro. 

La noi încă nu. Dar va veni și vremea aia, și nu peste mult timp.

Eu personal consider că  Certificatul Energetic este unul dintre cele mai importante documente al unei case și citirea lui corectă poate să ne dea date importante despre trecutul și viitorul unei case, despre câți bani voi cheltui cu casa respectivă, despre cât de sănătoase vor fi, peste 20 de ani,persoanele care locuiesc în casă, despre valoare casei peste 20 de ani, etc.

Cam așa arată un certificat energetic și este obligatoriu, de prin anul 2013, la vânzarea unei locuințe. În alte țări este obligatoriu și la închirierea unei locuințe.

MODEL Certificat energetic

În ceea ce privește măsurarea greutății lucrurile sunt destul de simple. Simt diferența de greutate atunci când ridic în mână un obiect sau altul. Dacă un om  are 50 kilograme iar altul 100 kilograme se simte evident diferența, atunci când îi ridic în brațe. Și vizual se vede o mică diferență.

La tot ce funcționează cu energie electrică nu am un reper fizic pentru a simți diferența dintre obiecte.

Dacă ne uităm la două becuri, unul de 50 de Wați și altul de 100 de Wați, vedem două obiecte identice.

Aici este problema consumului de electricitate. Nu există repere ușor cuantificabile, vizibile. Wați, kilowați, kWh sunt ”chestii” abstracte, imposibil de evaluat prin vreun simț uman (văz, auz, miros, pipăit).

Diferența o pot aprecia, cât de cât, când deschid lumina, becul de 100 W luminează mai puternic decât cel de 50 kWh.

Diferența ar trebui să o mai simt când plătesc lumina. Becul de 100 W consumă mai mult cu 50 W decât celălalt.

Problema este că și acești Wați, kW sunt unități înșelătoare, par foarte puțin costisitoare, foarte ieftine.

100 W este foarte puțin din punct de vedere al costului, aproape nimic. Înseamnă un cost de vreo 0,05 lei pe oră (o monedă de 5 bani).

Când vorbim despre energie costul consumului pe oră de funcționare va înșela întodeauna.

Pentru a avea o imagine reală a costurilor trebuie să se calculeze costul pe an.

Un bec funcționează cam 5 ore pe zi timp de 365 zile pe an, adică vreo 1.800 ore.

Înseamnă că un bec de 100 W, adică 0,1 kW, va consuma într-un an:

0,10 kW x 1.800 ore = 180 kWh și va costa cam 180 lei pe an.

Lucrurile parcă încep să se vadă, deja, puțin altfel.

Pe 20 de ani utilizarea acelui bec de 100 W va costa 3.600 lei.

Dacă sunt 10 becuri în casă costul pe 20 de ani va fi de 36.000 lei, adică vreo 720.000 monede de 5 bani, adică vreo 7.500 euro.

Ei bine, trebuie să recunoașteți că, privind astfel, lucrurile încep să arate de-a dreptul rău.

La case e cam ca la becuri.

Clasele energetice arată câtă energie este necesară pentru asigurarea căldurii necesare în casă.

Unitatea de măsură, după cum se vede sub săgetuță este kWh / m² / an. Aceasta indică energia consumată (kWh) într-un an de fiecare metru pătrat al casei.

În articol voi pune sub lupă doar partea de încălzire:

În reprezentarea grafică de mai sus este indicat cu o săgeată ”locul” în care este casa studiată.

Este în zona C undeva între valorile 117 și 173. Apreciem o medie între cele două cifre, cam 145 kWh/m²/an.

Acum avem toate datele:

– Am descoperit în grafic că avem un consum de 145 kWh/m²/an,

– Știm că suprafața casei este de, să zicem, 150 m² 

– Putem afla consumul total al casei într-un an = 145 kWh/m²/an x 150 m² = 21.750 kWh.

145 kWh/m² pe an înseamnă cam 25 de lei pe an (considerând că avem centrală termică cu gaze) și chiar nu pare mult.

21.750 kWh pe toată casa înseamnă cam 3.700 lei.

Pentru 20 de ani înseamnă cam 74.000 lei și chiar pare mult.

Pornind de la ”săgetuță” am calculat în tabelul de mai jos consumurile cu energia al unei case de 150 mp pentru o perioadă de un an și pe 20 de ani, pentru diferite clase energetice. Pentru cost am luat în considerare încălzirea cu centrală termică cu gaze cu un cost de aproximativ 0,17 lei pe kWh (cam 0,036  € pe kWh).

În analiză nu am inclus clasa energetică G ca fiind nerelevantă.

Din tabelul de mai sus putem extrage foarte multe concluzii foarte importante. Nu le voi prezenta aici pe toate, o parte le păstrez pentru alte articole ca să nu rămân fără conținut pe viitor.

În acest articol voi vorbi doar despre kilometri.

• Luăm ca bază de calcul o mașină diesel care consumă 10 litri de motorină pe 100 km.
• Un litru de motorină conține aproximativ 10 kWh.
• Rezultă că cei 10 litri / 100 km echivalează cu 100 kWh.
• Prin urmare 1 kWh = 1 km.

Pornind de la aceasta, și de la tabelul de mai sus, putem afla ușor ce distanță vom putea parcurge cu energia consumată pentru încălzirea unei case.

Dacă raportez această distanță la 20 de ani de utilizare al casei rezultatul este mai mult decât surpinzător. Și 20 de ani nu este o viață de om.

Gândiți-vă însă că fiecare kWh, fiecare litru trebuie plătit. Cu cât distanța pe care o parcurgem e mai mare, cu atât mai mulți bani am scos din buzunar.

Luând o casă de clasă A cu cei 180.000 de kWh consumați putem parcurge 180.000 km, adică vreo jumate din distanța până la lună. Drumul acesta ne va costa, de-a lungul timpului, vreo 6.500 euro.

Cu energia consumată pentru o casă de clasă energetică E putem merge aproape 900.000 km dar cu un cost de peste 32.000 euro. Adică până la Lună și înapoi, și drumul și costul. Ba chiar riscăm să ratăm aterizare, la întoarcere, dacă nu suntem atenți.

La o casă F deja e un adevărat du-te vino și costuri pe măsură.

Ce am dorit în acest articol.

Am dorit:

• să vă sperii,
• să vă sperii tare,
• să vă îngrozesc
• să vă fac să înțelegeți că dacă se pierde de sub control componenta energetică a casei, de-a lungul timpului, efectele negative capătă proporții astronomice.

Și am demonstrat că nu glumesc.

Gândiți-vă foarte bine când vă cumpărați sau construiți o casă și gândiți-vă totdeauna că luna este tare departe.

Dacă credeți că ați cumpărat sau v-ați construit ieftin o casă uitați-vă pe certificatul energetic, apoi uitați-vă la luna de pe cer, și abia pe urmă gândiți-vă dacă beți de bucurie sau de supărare.