Eficiența termică a caselor unifamiliale construite până în anul 1989 (și după aceea mulți ani) este extrem de redusă.

Peretii caselor erau realizați în general cu caramidă GVP (cu goluri verticale) de grosime de 37,5 cm și rar cu BCA. Neizolați.

Plăcile caselor, de peste sol, de la cota 0,00, și de la ultimul nivel, de sub pod, erau neizolate.

Pe vremea aia, în România, nu se știa de polistiren, vată minerală sau bazaltică, izolație celulozică, etc.

Tâmplăria era din lemn masiv, cu două cercevele, cu câte o foaie de geam de 4 mm fiecare, fixate cu chit.

Punțile termice, lipsă de etanșeitate….erau cam peste tot.

Casa tip construită înainte de 1989

Rezultatul?

• 300 kWh pe metru pătrat și pe an – pierderi de căldură  
• 45.000 kWh pe an pentru o casă de vreo 150 metri pătrați.
• Clasă energetică E. Și nu sunt luate în calcul punțile termice, rezultatul ar fi și mai tragic. 

Ca idee, că tot vorbim ”desprecasepasive”, consumul energetic al caselor pasive este de 15 kWh /mp/an, adică puțin peste 2.000 kWh pentru o casă de 150 mp. Cam de 20 de ori mai puțin.

Cea mai mare cantitate de căldură se pierde prin pereți. Cam 12.000 kWh pe an, cam 26% din total. Aceștia au și cea mai mare suprafață de contact cu exteriorul.

Menționez că în articol toate calculele au fost făcute pentru o casă cu suprafață utilă de 150 mp.

Pe locul doi la pierderi de căldură sunt pardoselile de la cota 0,00. Peste 11.000 kWh pe an, cam 24% din total.

Locul al treilea, și medalie de bronz, obțin în mod surprinzător neetanșeitățile cu aproape 8.000 kWh pe an, cam 18% din total. Cele mai multe, și evidente totodată, infiltrații de aer rece sunt în zona ferestrelor.

Ferestrele în sine sunt pe locul 4 cu, puțin peste 7.500 kWh pe an, puțin peste 16% din total.

Placa de la ultimul nivel, de sub pod, este pe ultimul loc cu nici măcar 7,000 kWh pe an, sub 16% din total.

Pierderi de căldură

Bun, și ce este de făcut pentru a ajunge la niște consumuri rezonabile.

În primul rând trebuie schimbată tâmplăria. Prin asta se împușcă doi iepuri dintr-un foc. Iepurele Fereastră și nevastă-sa iepuroaică Etanșeitatea. Cele mai multe pierderi de căldură cauzate de lipsa de etanșeitate sunt pe la ferestre: atât prin locul de contact între toc și foaia de geam cât și prin locul de contact între fereastră și perete. O fereastră performantă rezolvă prima problemă, un montaj corect cea de-a două.

Prin rezolvare neetanșeităților de la ferestre se vor reduce pierderile de căldură cu aproape 5.000 kWh/an iar prin înlocuirea ferestrelor, cu unele de performanță medie, se vor mai câștiga 2.500 kWh/an.

A doua acțiune aducătoare de kWh este placarea pereților cu termosistem. Placarea fațadelor cu un material izolator (polistiren sau vată bazaltică) de 10 cm aduce un câștig termic de aproape 8.500 kWh pe an.

Placa de la ultimul nivel o vom izola cu 10 cm de material izolator. Aceasta va însemna o reducere a pierderilor cu aproape 5.000 kWh pe an.

Luând măsurile de mai sus am redus consumul de la 300 kWh pe metru pătrat pe an la 173, adică la limita dintre clasele energetice C și D.

Placa de la cota 0,00 este cel mai greu de izolat deoarece ridică mai multe probleme:

• Mizeria și deranjul cauzate de defacerea pardoselilor
• Reducerea înălțimii camerelor
• Necesitatea modificării ușilor ca urmare a ridicării cotei 0,00

Dacă se acceptă aceste neajunsuri rezultatul este spectaculos. Cu un polistiren de 5 cm se câștigă în jur de 9.000 kWh pe an.

Măsuri de reabilitare termică

Se ajunge la un necesar termic de 100 kWh/mp pe an adică am adus casa în clasa energetică B și se realizează o economie de 30.000 kWh în fiecare an față de casa inițială.

Din punct de vedere financiar (în condițiile în care agentul termic este furnizat de o centrală termică cu gaz) economia va fi de peste 1.000 euro pe an, adică 20.000 de euro pe următorii 20 de ani.

Pe lângă economie casa va înregistra un salt spectacuos din punct de vedere al confortului.

Întrebarea care se impune este: ”Poate fi optimizată și mai mult o casă ca cea de mai sus?”

Până unde se poate face optimizarea unei case depinde de la caz la caz dar există o serie de limite.

O limitare este dată de caracteristicile materialelor de construcții din piață.

În articol ”am înlocuit” ferestrele vechi, care au un coeficient de transfer termic Uw = 3 cu unele, destul de modeste, dar mult mai bune  având un coeficient Uw = 1,5. Am câștigat astfel 2.500 kWh pe an.  

Coeficientul maxim la care pot ajunge ferestrele de pe piață este Uw = 0,7 – 0,8. Cu ferestre de acest tip mai câștig maxim 2.500 kWh pe an. Dar aici este limita. Mai mult nu se poate, nu există.

O altă limitare se datorează fizicii construcțiile și calculelor matematice.

În tabelul de mai jos am prezentat cum se diminuează pierderile de căldură, la casa la care am făcut referire până acum, în funcție de grosimea izolației care se montează pe pereți.

Se observă că reducerea pierderilor este importantă până pe la o grosime a izolație de 25 cm, peste aceasta impactul este destul de redus.

Există la orice construcție un optim, ca raport preț – efect. În cazul nostru acest optim este undeva între 15 și 25 cm de izolație la pereți. Peste această limită investiția este prea mare în raport cu efectul obținut.

Altă limitare este dată de caracteristicile construcției studiate. Dacă înălțimea parterului este de 260 cm, putem izola pardoseala cu maxim 4-5 cm de material izolant. Mai mult de atât înseamnă că se va reduce prea mult înălțimea camerelor.

Mergând la extrem cu eficientizarea casei vom mai putea obține o economie de maxim 5.000 kWh, aducând astfel construcția în clasa energetică A.

Trebuie făcută însă o analiză riguroasă de preț pentru a avea o idee clară cât de mult merită investit în reabilitarea unei construcții.

În loc de concluzii am un sfat, o rugăminte, un avertisment.

Faceți lucrările de reabilitare termică, obligatoriu, cu aportul unui specialist.

Atenție! Când spun specialist nu mă refer la meșterul care ”a mai pus” polistiren, nu mă refer la vânzătorul de termopane al cărui scop este maximizarea profitului… Mă refer la un proiectant arhitect sau inginer care a studiat acest domeniu, care își asumă responsabilitatea pentru rezultate.

Nu porniți de la premiza că acest articol vă dă soluții. Articolul arată rezultatul la care puteți spera, nu prezintă pașii necesari sau soluțiile tehnice de detaliu care se impun.

A reabilita o casă nu înseamnă doar a pune termosistem cu niște meșteri, sau doar a monta niște ferestre. Înseamnă identificarea tuturor problemelor energetice ale casei și găsirea unui pachet de soluții optime pentru rezolvarea lor. Grosimea optimă a stratului termoizolant rezultă în urma unor calcule făcute de un specialist. După cum am arătat a monta un strat izolant mai gros decât cel optim înseamnă o cheltuială suplimentară importantă cu efecte extrem de reduse. 

A face lucrurile după ureche, fără conlucrarea cu o persoană specializată, este deosebit de riscant. Apare riscul de a cheltui mulți bani degeaba, riscul de avea igrasie, riscul de a crea un mediu nesănătos locuirii…..